Soarele din nori iese pentru mine

soarele din nori iese pentru mine

Am zambit mult, un zambet larg de interior, de la mine pentru mine si pe care vantul imi sfida echilibrul, lumina se inalta, norii ardeau. Cristina (@Andreee_Xd): "Am apreciat un videoclip pe @YouTube, itouchblog.de O1q0ZElRgR Tinu Veresezan - Soarele din nori iese pentru mine NOU ". "Cred că trebuie să ies în lume din nou", a spus rățușca. "Da, așa să faci", a spus găină. Într-o seară, exact când soarele apunea în mijlocul norilor radianți . Crochiu cu tine Iese lumina din ochii tăi. Babă-oarbă Jocul de-a cerul Bolta e încinsă cu-n brâu de nori. Petale imense de soare. În duetcu mine însumi. itouchblog.de Tinu Veresezan - Soarele din nori iese pentru mine NOU. Album NOU - Tinu Veresezan Tinu Veresezan - Soarele din nori iese pentru mine. soarele din nori iese pentru mine

Daca e sa ma imaginez peste ani si sa ma gandesc la ce voi povesti despre prima mea tura in Ceahlau noiembrieam un prim si sigur raspuns: Daca exista ceva ce numai muntele imi poate da, atunci il calific drept binecuvantatul sentiment al retrairii, al entuziasmului retrait aproape la fel de intens, un ceva pe care il numesc DAR si pentru care imi multumesc in fiecare zi a vietii mele.

Inainte sa vorbesc despre munte, mi s-ar parea corect sa-i multumesc lui Mihai pentru tura, lui Zeneca pentru virajele si pornirile in tromba — nu ca as fi mare amatoare de viteza, dar o pot privi in fata si e bine sa-mi reamintesc asta din cand in cand — apoi colegilor caci de la fiecare am gasit cate ceva de invatat si nu in cele din urma, muntelui pentru inca o intalnire superba, dar si pentru ca mi-a daruit 12 ore de somn profund cum n-o sa mai vad eu curand.

Estimez ca va fi un jurnal lung, greu de citit, dar nu voi renunta la nici un cuvintel. Nu pot! Ma simt deja acolo…. Am inceput sa urcam prin padure spre Cabana Dochia dinspre Izvorul Muntelui pe traseul marcat mai intai de punct albastru PA si apoi de banda albastra BA. Mereu imi plac urcusurile astea imediat ce soarele din nori iese pentru mine dat fundul jos din masina.

Ma adaptez repede ritmului si am ragaz sa-i studiez pe ceilalti. Pentru asta trebuie multumit lui Andrei pentru indicatii, majoritatea sunand cam asa: Daca iti trebuie prea multe cand pleci intr-o tura ai putea sa te intrebi unde vrei de fapt sa mergi…. O portiune de drum am urcat mai mult singura, cu cat era mai abrupt urcusul cu atat ma simteam mai bine. Ma opream sa privesc in urma, sa ascult linistea, sa ma SIMT toata acolo cu inima frematand de fericire, cu fluturasii in stomac ca pregatita de o intalnire pentru care ma gatisem cu atata drag in cele mai de soarele din nori iese pentru mine hainute la figurat si mai ales… la propriu.

Imi place padurea toamna cand se vede atat de bine trecerea de la trans manager la conifere, cand acele de zada se sacrifica intinzand covorase pe poteci, cand soarele patrunde printre crengile golase in ciuda vantului si te lasa sa-i soarele din nori iese pentru mine atingerea blanda si amintirea caldurii.

Eu privesc mai mult in sus. Chiar si cand merg printre blocuri. Poate caut cerul mai mult decat pamantul. Inca n-am aflat. Incet-incet se zarea Cabana Dochia mam iesit din padure in nu foarte marele gol alpin al Ceahlaului si de-acolo am ales o poteca mai putin umblata pana sub cabana prin iarba inalta si prin jnepeni si in putin timp paseam pe treptele insorite.

Eu atat stiu: Si ce rasarit! Afara erau mai multi iesiti la pozat, toti imbujorati si luminati de bucurie. Vantul si frigul diminetii nici macar nu fac parte din amintirea pe care fotografiile o vor pastra desigur, dar nu pe cat de vie a putut sa fie. Ziua doi a inceput frumos, nici ca se putea mai bine. Ne-am echipat de drum. Aveam sa vedem Cascada Duruitoarea urmand traseul cruce rosie CRsa facem popas la Cabana Fantanele triunghi galbensa ne intoarcem spre Dochia pe banda rosie BR pe soarele din nori iese pentru mine Panaghia — o stanca cu personalitate si sa urcam neaparat pe Varful Toaca m.

Drumul pana la cascada a fost mai mult decat frumos, iar portiunile de gheata mi-au reamintit ca e totusi iarna si ca bocancii mei sunt perfecti pentru patinaj, doar ca nu mi-as dori sa fie unul atat de inclinat… O limba uriasa de gheata mi-a oprit pentru o clipa respiratia, dar nu de frica ci de admiratie, si-am gasit imediat un loc de trecere.

Cand cineva a desprins o bucata de stanca si aceasta a plecat pe valea inghetata, am vazut-o alunecand cateva zeci de secunde, iar apoi zgomotul ei s-a mai auzit o buna bucata de vreme… Valea era ingusta si adanca, abrupta, izvorul inghetat formase un tobogan natural impresionant, parca fara de sfarsit, iar izbirile scurte si puternice ale pietrei imi rasuna si acum in minte. Ecoul acela… clipa aceea… sublimul infricosator.

Aici am poposit pentru pranz si ceaiuri calde. Soarele ne-a invitat sa ramanem la mese afara. Am plecat din nou pe traseu, de data aceasta spre Varful Toaca pe BR pe care l-am vazut mai tot drumul asteptandu-ne. O vreme am urcat prin padure, apoi am iesit in golul alpin si am dat binete Dorobantului si Caciulii sale. Panaghia se zarea imensa si tacuta, fara chef de vorba si cum la nasul ei ridicat in nori n-am ajuns decat cu privirile golase, am trecut frumusel pe langa.

Ne pregateam de urcat pe Toaca si cei care coborau ne-au sugerat sa ne echipam bine si sa ne bucuram de greutatea rucsacilor caci ne asteapta un vant strasnic acolo sus. Si asa a fost. Nu trecea el prin hainele mele, dar simteam cum ma ia cu tot cu ele pe sus.

Pe varf sunt atatea cabluri si relee si statia meteo si ce-o mai fi incat am renuntat la a mai fotografia mare lucru. Urmaream doar un sistem de masurat viteza vantului si care se ridica parca tot mai sus la fiecare rafala. Am facut totusi o panorama pe care o postez c-o fost tare greu sa tin aparatul nemiscat intre rafale si cum poze cu manusi nu prea ies si-acum imi simt degetele paralizate….

Drumul spre cabana ne-a facut sa ajungem odata cu noaptea, dar nu am aprins inca frontalele asa ca a mea e inca netrecuta prin botezul muntelui, dar stim amandoua ca avem timp. Mult timp. La cabana ca… o seara la cabana. Am sarbatorit onomastica colegilor, dar nu ma pricep sa povestesc ce fac oamenii, asa ca va voi spune ce-am simtit cand am iesit la un moment dat afara. Era noapte, era frig. Deasupra luna mai mult ascunsa in nori. Undeva jos, departe, firul vaii se ghicea dupa sirul luminitelor.

Se zareau contururile negre ale stancilor, ale padurii, ale vailor, ale norilor. Frigul ma facea sa tremur din toate incheieturile stiute si nestiute, dar nu ma puteam dezlipi de locul in care parca incremenisem. Aerul rece imi strangea fata varranger2 gratis palmele sale si respiratia aproape ca devenise ritmata din cauza tremurului.

In loc sa ma gandesc sa intru, ma gandeam sa raman. Imi placea atat de mult linistea, locul, privelistea. Eu si intinderea aceea, eu si Muntele, eu si sufletul meu tremurand, dar fara sa cedam. Mi-am spus multe atunci in gand, mi-am promis multe. Am zambit mult, un zambet larg de interior, de la mine pentru mine si pe care intunericul nu l-a acoperit. Nici nu stiu cand tremurul s-a domolit si frigul a capatat forma unei pelerine ce mi s-a asezat bland pe umeri.

Am mai stat o vreme acolo, era o noapte frumoasa, o liniste frumoasa. Imi stiam mintea limpezita de ganduri, inima eliberata de asteptari, ma stiam senina si la adapost in inima Muntelui.

Nu stiu la cat m-am culcat, cat am dormit. Eu atata stiu: De data aceasta am iesit afara si pentru multe clipe am fost singura. A fost rasaritul meu, parca numai al meu. Dar sa las cuvintele deoparte…. Alta dimineata, alte ceaiuri si cafea, rucsac pregatit, pat lasat aranjat si o coborare de pe munte. De obicei incerc sa nu ma intristez si sa inteleg ca nu e inca timpul sa raman. Am ales sa coboram pe acelasi traseu si cum cararile din Ceahlau mi-au placut la nebunie, mai ales sa le merg pe langa, m-am apucat sa strang peturi.

Aveam un sac soarele din nori iese pentru mine gol, un rucsac usor in spate si multa energie. Nu de alta, dar intr-un loc atat de ingrijit si protejat tot s-au mai gasit cateva personaje bipede care sa-si marcheze trecerea lor biodegradabila intr-un mod greu biodegradabil. Ma infurie cumplit si sper sa nu vad vreodata unul cu ochii mei ca nu stiu cum voi reactiona. Nu-mi imaginez cum arata cuvantul pasnic cand ma gandesc la asta.

Dar padurea… padurea era superba… picioarele schiau prin frunzele aramii de fag, ochii cautau lumina, trupul cauta caldura, sufletul se soarele din nori iese pentru mine mult deasupra mea…. Mi-a amintit soarele din nori iese pentru mine toamnele mele pe dealuri si prin paduri de-acasa, de jocurile in mormane de frunze ale copilariei, de salbaticia luminisurilor… Mai vazusem padure invaluita in ceata, dar nu asa… poate ca soarele era vinovat de toata acea splendoare pe care Micutza a surprins-o timida, pe care eu o cuprindeam cu ochii ca pe o mangaiere dumnezeiasca si in care ma las si acum, acoperita in tacere….

Bravo Claudia e frumos ca te plimbi prin toata tara. Ma bucur pt tine, insa tine cont si de sfatul meu: In rest numai bine, distractie placuta!

Iti multumesc si pentru asta si pentru sfat. Iar cand voi mai hotari ture solitare o voi face cu toata lucididatea, planuindu-le cu grija, si doar pentru ca asa simt, fara sa am un motiv exterior. Foarte frumos articol si superbe poze! Ceahlaul este un munte special, iar traseele alese de voi sunt interesante. Ultima data am ajuns in Ceahlau prin primavara acestui an si tare as mai vrea sa fac o tura de iarna pe acolo. Sa auzim numai de bine si la mai multe ture prin munti! Aceste calatorii sunt pentru suflet si-atat.

Ma bucura nespus cand oamenii ma insotesc in ele. Te felicit din toata inima pentru pozele tale, unele din ele adevarate opere de arta. Cine a fost pe Soarele din nori iese pentru mine nu are soarele din nori iese pentru mine sa nu se indragosteasca de el la prima soarele din nori iese pentru mine e mirific! Numai bine! Multumesc pentru vizita si pentru gandurile tale. Mi-a facut placere sa te cunosc in tura si-ti urez de-asemenea multe carari ca cele din Ceahlau.

Frumos ai scris aceasta poveste a primei intalniri cu Ceahlaul. Mie mi-au placut mult: Ture cat mai frumoase care sa te faca sa iti mai pierzi cate o manusa. PS Pentru cei ce doresc sa mearga acolo: Ceahlaul este un munte foarte special si plin de energie spirituala! O data pe an macar, merita sa mergi pentru ati reincarca bateriile!

Fain Rasaritul: Ms pt ideea de abordare a masivului Ciucas si pt informatia referitoare la autogara basarab si cursele spre Cheia cu microbuzul. Si eu merg singur pe munte; am facut recent doua ture in Piatra: Sorb de fiecare data fiecare fraza.

Ceahlaul e un munte mirific.

Comments 3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *